Lupta pentru cei mai buni profesori. Cazuri de învățători cu 90 de cereri

Totul a devenit o luptă teribilă pentru un loc la cea mai bună şcoală sau la cea mai bună învăţătoare, deşi în mod normal repartizarea ar trebui să se realizeze conform circumscripţiilor şi a unor criterii obiective.

În realitate, moda vizelor de flotant a provocat un haos, iar directorii se plâng că nu mai pot face faţă cererilor. Astfel, şcolile sunt supra-aglomerate, iar calitatea educaţiei scade.

Aparent, înscrierea în clasa zero este o simplă formalitate. În realitate, în sistemul educaţional e haos generalizat. Părinţii nu ţin cont de confortul celor mici şi prefera să îi trimită la şcoală în funcţie de rezultatele acesteia, nu de distanța fața de casă.

Marian Banu, purtătorul de cuvânt al ISMB: "Sunt situaţii, şi nu puţine, în care un copil de 6 ani stă 2 ore în trafic pentru că părintele vrea neapărat să îl aducă la o şcoală de centru."

An de an, la aceste şcoli, cererea depăşeşte oferta. Instituţiile nu au dreptul să îi refuze pe cei din circumscripţie, iar situaţia pare scăpată de sub control.

Dorinţa părinţilor de a-şi înscrie copiii la cea mai bună şcoală a creat probleme grave în sistemul de învăţământ românesc.

Școlile sunt supraaglomerate, astfel încât elevii ajung să înveţe chiar şi în 3 schimburi, iar orele nu se mai pot desfăşura în condiţii optime, atunci când într-o clasă sunt 35 de elevi şi nu 25, aşa cum ar fi normal.

Alexandru Enache, directorul şcolii 56: "Am depăşit acest număr de clase pregătitoare în fiecare an. Anul trecut am proiectat 5 clase, am făcut 7 clase de pregătitoare şi am fost nevoiţi să coborâm şi să lucrăm în două schimburi cu clasa pregătitoare".

Problemele nu se opresc aici. După ce au "rezolvat" înscrierea la şcoală mult dorită, părinţii fac tot ce le stă în putinţă pentru a ajunge la o anumită învăţătoare.

Eugen Ilea, preşedintele asociaţiilor de părinţi Bucureşti: "Ne înghesuim la un cadru didactic despre care am auzit că este foarte bun şi că va preda copilului aşa cum ne aşteptam noi".

Reporter: "Și, aşteptările sunt confirmate?"

Eugen Illea: "Uneori da, uneori nu. Pentru mine nu au fost confirmate, de aceea am decis să îmi mut copilul la o şcoală de cartier şi s-a dovedit un pas bun".

Există cazuri în care pentru o învăţătoare au fost şi 90 de cereri.

Reporter: "Cum se realizează practic, selecţia?"
Marian Banu, purtătorul de cuvânt al ISMB: "În niciun caz ordinea de înscriere. Dreptul primului venit nu există în această situaţie. Sunt aspecte legate poate de câţi băieţei, câte fetiţe, e foarte important să avem un echilibru".

La privat se respectă numărul elevilor. Sunt 15 copii într-o clasă, iar părinţii sunt cei care trebuie să treacă de un interviu de selecţie.

Diana Segărceanu, director şcoală privată: "Implicarea părinţilor în educaţie este esenţială. Ideea este să stabilim exact ce facem noi la şcoală şi ce face părintele acasă. Noi apreciem -ul primit de la părinţi, părinţii apreciază sfaturile şi competenţa noastră, lucru care s-a întâmplat în timp"

Aici, lista de aşteptare este şi de 2 ani, iar taxa de şcolarizare este de 7.500 de euro pe an.