Sfânta Maria la Mănăstirea Nicula: mii de credincioși în vârstă au făcut ture în genunchi

 

Unii pelerini au venit încă de duminică pe dealul mănăstirii, au dormit în corturi sau pe pături sub cerul liber, iar miercuri au participat la slujba specială, oficiată de mai mulţi preoţi ortodocşi. La final, toţi au fost omeniţi cu hrană de post, pregătită cu grijă la mănăstire.

O mare de oameni a umplut miercuri-noapte dealul din fața Mănăstirii Nicula. Miile de pelerini au cântat şi, cu lumânări în mână, au aşteptat ca icoana Maicii Domnului - considerată făcătoare de minuni - să fie scoasă din lăcaşul de cult şi aşezată într-un baldachin, ca toată lumea să se poată închina.

Potrivit tradiţiei, şi marți seară credincioşii au înconjurat biserica din lemn din curtea mănăstirii, înaintând pe coate şi în genunchi, în semn de smerenie şi pocăinţă.

Credincios: "Cea mai importantă zi din viaţa mea.”

La Nicula, au venit oameni din toate colţurile ţării.

Credincios: ”Facem orice şi Maica Domnului face orice pentru noi, ea ne ţine pe faţa pământului."

Şi n-au fost doar pelerini cu părul albit de griji şi de necazuri. De la an la an, sunt prezenţi tot mai mulţi tineri.

Credincios: "Tocmai am împlinit 18 ani şi în loc să fiu la distracţie, pentru că numele meu este Maria, am ales să vin aici. O senzaţie pozitivă, eşti un alt om, parcă te naşti pentru a doua oară."

Şi au aflat despre acest loc inclusiv străinii. Un tânăr, de pildă, a venit tocmai din Spania, special pentru această sărbătoare.

Xavier: "Anul trecut am fost în vizită aici şi anul acesta m-am decis să vin din nou. Îmi place. Este ceva minunat."

La primele ore ale dimineţii, dealul Mănăstirii Nicula răsuna de cântece şi rugăciuni. Preoţii au început la ora nouă sfânta liturghie, care a fost oficiată de înalţi prelaţi din Biserica Ortodoxă.

La orele prânzului, s-au format cozi uriaşe la bucăţele de praznic, oferite gratuit credincioşilor.

În bucătăria mănăstirii, femeile din sat au gătit încă de miercuri noapte 20 de mii de sarmale şi cozonaci. Sarmalele sunt de post, iar cozonacii vor fi împărţiţi astfel încât să ajungă la toată lumea.

Credincios: ”Noi când venim la mănăstire, dăm și noi pomană şi bani şi nu mi se pare deloc ruşinos să stai la coadă să mânaci sarmale.”

După orele prânzului, pelerinii au plecat cu toţii spre casele lor cu speranţa că rugăciunile lor vor fi auzite.